June 14, 2008

as I see them

Există un moment în viaţa fiecăruia, pe la 13 -14 ani când este în căutarea indentităţii şi tinde să copieze tot felul de modele pe care le găseşte în proximitatea sa. E normal din punct de vedere psihologic. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre faptul că la 20+ unii încă mai copiază… Şi nu vorbesc de cei care iau un element de aici, unul din altă parte si aşa, asta e oarecum normal…Vorbesc despre cei care se axează asupra unei singure persoane pe care o copiază aproape în detaliu. Are X pe hi5 poze cu …pisici na, îşi face şi omul fără personalitate poză cu pisici şi o pune pe hi5. Îşi pune X chiloţii peste pantaloni, şi-i pune şi omul fără personalitate. Ca să nu mai vorbesc de preluarea expresiilor din vocabular sau a ideilor exprimate la un anumit moment de persoana respectivă. Idei care nu-l reprezintă pe „omul fără personalitate”, dar el le preia, pentru că X e trv că a zis aşa. Nu vreau să judec sau să dau un verdict despre genul acesta de comportament. Am cunoscut recent o astfel de persoană şi …well, sunt doar observaţii personale. Evident că X este o persoană charismatică şi nu degeaba a fost ales de omul fără personalitate. Care omul fără personalitate este un fel de hmm…chestie, pe care ceilalţi o tolerează în jurul lor. E un om cât de cât capabil, cu care poţi purta la o adică o discuţie (din care trei sferturi sunt idei formulate de X cu diferite ocazii).

[Întrerupem acest program pentru un flash-back de ultimă oră]

Am cunoscut acum trei ani cred, un individ care dacă stăteai de vorbă cu el te cam dădea pe spate cu diverse teorii pe care le lansa. Era ceva de genul „wow, omul chiar gândeşte şi e chiar prea înţelept pentru vârsta lui”. Dar, întâmplarea face ca eu şi omul de care vorbesc să ne fi oprit la un anumit moment asupra aceluiaşi volum din Pagini Aurii şi să ne rămână în minte aceleaşi pasaje. Aşadar, ce făcea omul? Păi memora pasaje din cărţi, pe care apoi le reproducea mot-a-mot în discuţii, având pretenţia că sunt ideile lui. Şi pe mine m-au inspirat câţiva autori, dar să merg până într-acolo să preiau paragrafe din cărţi şi să spun că eu am gândit aia, that’s too much…

Că tot am vorbit de furt intelectual, la mine la facultate se face destul de multă muncă de creaţie; sau ar trebui să se facă. Spun asta, pentru că am colegi care copiază articole de pe internet şi apoi strigă tare şi sus că sunt scrise de ei, fiecare cuvinţel. Eu sunt cam jegoasă aşa de felul meu şi îmi bag nasul şi nu-mi plac minciunile şi am luat într-o zi reportajul foarte bine documentat al unei colege (notă personală: pe care n-o prea duce capul mai mult decât să ţină furculiţa în mână) şi am dat search pe google cu doar două cuvinte. Primul rezultat al căutării era fix reportajul ei. Nu e draguţ? Iar la seminar tipa ţinuse o prelegere de vreo 10 minute, că ea a fost în respectivul loc şi a observat şi aşa mai departe… aham, şi marmota a făcut pozele.
Şi colegii mei până în momentul acela îmi ziceau mereu „mă, eşti prea dură cu ea…” She’s stupid and it amuses me to make fun of her, daţi-mă în judecată pentru asta!

Nu încerc să demonstrez nimic şi sunt sigură că şi tu cunoşti oameni din ăştia şi poate chiar ai fost şi tu deranjat să vezi că ţi se fură elemente de stil pe care le considerai inovatoare…