June 26, 2008

Inspiraţia de la ora 6

Înţelegi, sper, că toată treaba asta nu-i pe bune, că mă joc. Ţi-ai dat seama până acum că ştiu alfabetul, dar că îl folosesc haotic, aşa că nu mai insist pe asta.

Citeam azi un …blog şi simţeam cum cu fiecare rând îmi sodomizez neuronii… Hai, ştii, senzaţia aia pe care o ai când mă citeşti? There you go! Dar nu vreau să mă mai gândesc la asta. Vreau să mă întorc la ale mele. Am o tonă de gânduri [pwla numai două sau trei] dar care mă macină intens [ca să nu folosesc încă un termen vulgar în aceeaşi frază.]

Nu ştiu ce decizii să iau…Adică ştiu, dar nu-mi prea convine, pentru că m-ar face nefericită pe moment şi ne”de gaşcă”, dar m-ar scuti de regrete pentru…well, tot restul vieţii, cred. Cică small pleasures in life, da, sunt de acord, doar că eu nu prea ştiu să deal with them.

So, what to do? What to do?

[deep thinking session – DND].

Nu pot sta toată viaţa în faţa pc-ului sau cu patura în cap, tre’ să ies şi să dau ochii…şi e viaţa aia din spatele măştii…bine, o laşi să crească precum iedera, te faci că n-o vezi, dar te strânge de gât, tre’ s-o tai.

[Perfecţionistă şi fără noroc în dragoste, vând camion 07… kiss my ass]

Dă-l dracului de camion, nu-mi place că-mi pierd timpul. Trebuie să fii niţel psihopat să ştii că un lucru ar putea merge prost şi să-l laşi în voia sorţii, fără să mişti un deget să redresezi situaţia. [în ideea că poţi face ceva. Ca de exemplu să tragi de volan, să nu intri în pom. Nu pomul vine spre tine, tu te duci spre el, o să mori!]

Marea mea temere în viaţă este [insert word here]. Ceea ce e relativ bine, pentru că fiind cam singurul meu punct slab şi pe care doar eu, în inconştienţa mea, îl pot exploata…eh, you do the math.

Trebuie să ştii când să spui „Nu”, când să tragi linie definitiv…dacă ştii, trage-mă şi pe mine de mânecă, te rog!

Ideea e că you can do better than that, dacă deschizi ochii, desfaci pumnii, te relaxezi puţin şi nu-ţi mai sodomizezi neuronii inutil…ucide-i direct, dar îngroapă-i unde trebuie, în spatele bisericii.