July 26, 2008

Veni, vedi, vici

Aham, am fost la Metallica, m-a plouat, i-am vazut, n-am facut poze, nu ti-am adus nimic. Cum a fost? Vrei sa-ti zic eu ce cred? Chiar vrei sa zic tot? Nu vrei tot, stiam. Pai, a fost perfect, fascinant, pentru mine, aproape ireal. Cel mai tare concert pe care l-am vazut pana in prezent [ te asteptai sa zic asta, eh, ce sa fac daca domnii de la Korpiklaani n-au avut conditii?] Am vrut sa zic ca a fost genial, organizare exemplara, efectele pirotehnice au cam lasat pe toata lumea cu gura cascata, mai ales ca toata treaba a fost foarte ingenios conceputa, despre trupa numai de bine, oamenii au performat fara cusur, dar nu pot spune “genial”, pentru ca au lipsit detalii insolite. Apreciez asta foarte tare la o prestatie live a unei trupe. La concertul asta nu m-a surprins nimic. Imi pare rau sa spun asta.
Oricum, ce pot sa mai zic? I-am vazut pe MetallicA, deja, ma simt nevoita sa-mi stabilesc un nou tel in viata. Glumesc. [maica-mea cica “acum vrei sa-i vezi pe Nile” da, vreau, dar MetallicA e trupa mea de suflet, nici macar Nile n-o poate surclasa.].
Recenzii ale acestui concert au aparut in nenumarate locuri, pe nenumarate bloguri, nu stiu ce as putea sa spun eu nou. Au cantat numai piese vechi, nimic de pe St. Anger. Nici de pe noul album. Despre Death Magnetic, Lars Ulrich a spus ca va fi lansat in septembrie si ca va fi insotit de un turneu de promovare, care ar putea include si Romania… amin!
Au cantat cu suflet, nici nu m-as fi asteptat la altceva, parerea mea e ca MetallicA, dupa atatia ani si avand in spate o istorie tumultoasa, a fost si a ramas o trupa cu bun simt si respect fata de fani, lucru care eu il apreciez in mod special la o trupa. Comunicarea cu publicul a fost exceptionala, experienta de peste 20 de ani a trupei este de-a dreptul notabila. Cuvantul “modestie” nu poate fi nicicand asociat cu numele Metallica si nici nu este cazul. Raul spunea ca a fost impresionat de modul cum James Hetfield reusea sa controleze publicul, sa obtina exact reactiile pe care le dorea. MetallicA, oricum este o trupa care a cam stiut mereu sa impuna respect, iar mie, pe tot parcursul show-ului asta mi-a inspirat. [nota: sunt genul ala de om care la concerte nu se agita, nu aplauda nu nimic, ci doar se holbeaza cu ochi mari si umezi – imi place sa observ detalii]. Au cantat doua ore, fara bis-uri… Doar doua ore…Dar doua ore in care nu stiu cine a mai simtit ploaia aia au cui i-a mai pasat ca turna cu galeata. Nu stiu ce altceva as mai putea adauga. A fost de vis, memorabil, eu, cel putin, inca sunt entuziasmata si dupa trei zile inca mai umblu cu zambetul pe buze: MetallicA!
Tot in aceesi azi le-am cunoscut pe Hilezkor si pe NightChild care sunt super si imi pare rau ca n-am putut sta mai mult timp cu ele, eh, poate cu alta ocazie…