September 09, 2008

Personal News

De ceva vreme n-am mai trecut pe aici decât în vizită. Azi m-am oprit şi vreau să las şi un bileţel. Mi-am luat o săptămână away from home cu gândul să fac una alta, lucruri care rămăseseră nerezolvate, dar nu prea mi-au ieşit socotelile. Eh, nu contează, căci în mare am reuşit să stabilesc un echilibru acolo unde era cazul. Într-una din zile am primit cadou o carte...Yoyo de George Vasilievici. Ştiam de ea şi voiam s-o citesc pentru că tipul e constănţean şi fiindcă auzisem tot felul de lucruri despre el, am vrut să văd şi ce poate ca scriitor. M-am închis o după-amiază în casă şi am citit. Nu mă apuc să-i fac o recenzie sau ceva...Pe afişul de promovare scrie „o carte uluitoare”, mă, n-aş merge până acolo...am citit şi chestii mai bune. Nu ştiam la ce să mă aştept, aşa că m-a frapat puţin faptul că de la prima pagină a spus cuvintele cu p, cu f, cu m...De precizat faptul ca romanul e strucutrat asemeni unui jurnal. Jumătate din carte m-a plictist, dar fără să-mi doresc să renunţ s-o mai citesc. Apoi a apărut partea şocantă, cînd am zis că fie sar peste paginile alea, fie închid cartea. Dar n-am putut, aşa că am continuat să citesc şi am ajuns cam pe ultima sută de metri unde deja mă prinsese în universul ăla, ştiam locurile despre care vorbea, câţiva din oamenii pe care îî menţiona... devenea amuzant...pagina 159 out of 160...”hai că nu-i rău, tipul e tare”. Ce să zic? Drăguţă cartea. Stilul nu debordează de originalitate. Relatarea este de-a dreptul nonconformistă, ăsta este un plus şi probabil elementul care „provoacă dependenţa”. M-a scos din priză şi a fost generatorul meu individual pentru o după-amiază de miercuri. Atât!

Am fost la Hatework Fest...nici aici nu mă apuc să fac recenzie. Am vrut mult să merg, am dormit cu biletul sub pernă o vreme (nu glumesc). M-am simtit cam aiurea, singură, deşi eram cu nişte multă lume...nu spun a cui a fost vina pentru tot, cine face gesturi tâmpite din numai el ştie ce motive!??! Aşa, trupele: Voiam de 2 ani să-i văd pe Loudrage şi Necrovile. Loudrage au cântat drăguţ (they are my friends, shhh), Necrovile, care în general îmi plac, au prestat submediocru dacă pot spune aşa...Amon Din nu mă interesau; nu-i ştiam şi nici nu m-au impresionat acolo cât să vreau să-i ascult şi cu alte ocazii. Pauză (cât să-mi rezolv eu problemele sentimentale...bla bla bla) Belphegor! Da, genial, frate! Am mai spus că sunt genul care la concerte stă şi se holbează la toate mişcările celor de pe scenă. Asta am făcut şi acum. La Necrovile, eu am pus prestaţia slabă pe seama sonorizării care lăsa puţin de dorit, mi s-a părut mie... Belphegor în schimb au prestat impecabil. Au urmat Grave care nu s-au lăsat mai prejos şi au dovedit, la rândul lor, că sunt nişte artişti desăvârşiţi. Last but not least, headlinerii, Nile; un singur cuvânt: orgasmic! Păcatul meu că m-aş fi aşteptat să fie ceva mai superficiali, pentru că de la primele momente când au urcat pe scenă au dovedit exact contrariul. Am remarcat la ei respect deosebit pentru ceea ce cântau şi pentru oamenii care îi aclamau (acelaşi lucru valabil şi pentru Belphegor şi Grave). Organizarea a fost bună...bravo lor...show smiley face.