April 12, 2009

neterminat

Primăvara îmi împăturesc depresia model toamnă-iarnă într-un amblaj înflorat, cu miros de frezii, pe care-l numesc astenie...iau supradoza de death metal anticorporatist şi de black metal satanic şi le încui pe toate într-un sertar nebănuit, numai de mine ştiut, dar nu înainte de a le fi pus şi naftalină. Apoi îmi scot pe masă o seringă în care am tango, amestecat cu trip-hop, lounge, chill out şi electronic. Combinaţia asta am să mi-o injectez treptat în creier vreo trei luni de acum în colo.

Nu e bine, nu mai am pasiuni, am doar asteptări prea mari fixate pentru perioade prea scurte...

Citesc prea încet pentru câte mai am de aflat. Dorm prea mult pentru ce am de făcut. Încerc să-mi dau seama care a fost momentul în care mi-am pus bariere la creier şi din ce *crengi de măslin* le-am făcut de nu le pot dărâma acum!

Ştiu puţin câte nimic din multe lucruri, iar asta, evident, nu-mi foloseşte la mare lucru. Îmi creează un confort intelectual satisfăcător pentru cutia de carton în care trăiesc, dar mă nemulţumeşte la nivelul următor.

Mi-e frică de mine...