August 07, 2009

"Careful, you almost broke it..."

Timpul s-a rupt , iar peste cioburi si peste tot ce-a fost s-a aşternut acum nisip... Ploaia a diluat parfumul amintirilor şi odată cu el cuvintele şi imaginile...până şi senzaţiile. Acum totul e adunat într-un grăunte şi ascuns în buzunarul unui uriaş, aşa...să nu mai poată fi găsit, ci doar ştiut.

Vânt şi ploi de vară, soare şi note muzicale rămân să şteargă stropii de sânge lăsaţi de discuţii cu aripile frânte.

Nu se pun pansamente peste vânătăile lăsate de jocuri nevinovate. Vorbe fără înţeles precis rămân captive în circuitul banal al infinitului. Sunt orbi şi nu vor să audă şi sunt surzi şi nu vor să vadă?

Pereţii sunt şi aşa prea înguşti să mai poată cuprinde încă un glob de cristal născut dintr-o scânteie venită din neant.

O cutie imensă, plină de fotografii cu singurătăţi prinse cu acul de siguranţă nepotrivit, rătăcită într-un colţ de mansardă, într-o navă spaţială...

Neputinţa are mâinile strâns legate şi zâmbete dansează în jurul ei.

E frumoasă, dar, raţional vorbind, nu poţi avea încredere în Fata Morgana, să te ia de mână şi să-ţi arate drumul prin lanul de secară.

Sensuri dulci împachetate frumos în cuvinte naive ajung direct la gunoi; o fundiţă roz pal nu va atrage pe nimeni să deschidă cadoul, oricât de voluminos ar fi.

Furtuni provocate de vibraţii calde şi reci ale unor trupuri familiar de străine strică echilibrul livezii cu cireşi înfloriţi.

Case bântuite de amintiri viitoare ale unor ierni geroase în care fetiţa cu chibrituri nu ştia să aprindă un foc.

Nouă tablouri pe pereţi şi alături un ciocan şi al 10-lea cui; până şi rama de tablou e gata, pictura însă se lasă în zadar aşteptată.

[the new lost love]