November 07, 2009

Meet me in Stockholm next year

"Acasă" îşi pierde constant semnificaţia. A rămas numai drumul dintre punctul A şi punctul B de parcurs săptămânal în cel mai inert mod cu putinţă, cu vântul în faţă, printre frunze ude. Două locuri care s-au răcit inconştient spre a deveni tot mai ostile. Telefonul a intrat în perioada de hibernare pe care consideră c-o merită. Luminile oraşului sunt tot mai palide, serile târzii şi reci petrecute pe străzi şi în staţii de autobuz sunt acum insipide. Seva paginilor devorate zilnic cu un disperat nesaţ nu se mai absoarbe la fel de eficient.
Prietenii decupaţi în serie din hârtie creponată s-au topit, fără urmă de regret, sub stropii viguroşi ai ploilor de toamnă.
Nu mai intru în aceleaşi parcuri de teama fantomelor calde. Omizile ocoleau mereu cu indiferenţă trupurile mute ce tânjeau după apropieri ambigue. Să fie eşecuri sau aşa arată de fapt partea plină a paharului?
Nu există căi de întoarcere, ci doar cărări neexperimentate şi ostile. Optimismul e din ce în ce mai perimat.
Spaţiul devine dinadins tot mai îngust, timpul e nejustificat mai lacom.
Meet me next year, sailor!