July 21, 2010

Revista Tomis has left the building

S-a desfiinţat revista Tomis http://www.cugetliber.ro/1279314000/articol/65505/revista-tomis-a-fost-desfiintata-vineri-prin-hotararea-consiliului-local-municip/. Bine. Ce dracu' era revista Tomis până la urmă? Şi iată o întrebare total ne la locul ei pentru care merit să mi se toarne acid sulfuric în ochi.
Serios, mereu când se întâmplă un astfel de lucru apare un grup relativ mic, îmi permit să spun, dar foarte vocal, activ cu precădere în spaţiul virtual [generaţia facebook trebuie să-şi justifice şi ea cumva existenţa, nu?] şi na, acum ce să facă decât să-şi dea cu părerea, să judece, să acuze că "da, guvernaţii îşi urmăresc numai interesele propriile şi nu le pasă de faptul că populaţia are nevoie şi de hrană spirituală (wtf???)" sau "Capul lui Mazăre vrem!" Ce mama dracu'?
E adevărat că sunt pesedistă şi că sunt pro Mazăre, dar e irelevant. Nu e ca şi când Radu Mazăre & Co. au o ură nefirească pentru cultură în general şi pentru frântura de cultură care se mai coagulează în provincie în special, care îi dă afară din case în fiecare zi, încât altfel ei nu ar mai ajunge la serviciu. Revista Tomis era pe pierdere. Revista Tomis nu producea nimic. Şi cine e de vină pentru asta? Radu Mazăre? Mă tem că nu. Părerea mea este că vina pentru faptul că se întâmplă astfel de fenomene aparţine fix grupului aceluia care devine animat numai când simte un pic de sânge. Cultura nu vinde! Şi vai, ce intrigaţi suntem toţi de afirmaţia asta, dar cum e posibil? Oh, mon Dieu! Păi ce tiraj avea revista Tomis? Cine erau cumpărătorii revistei Tomis? Nu am zis public, am zis cumpărători. Sau să formulez altfel, cine este sau era publicul susţinător activ al revistei Tomis? Acum să nu se înţeleagă faptul că aş nega absolut existenţa unui astfel de public, nu, nici vorbă! Ceea ce încerc să remarc este numărul redus al indivizilor care compun acest public.
Eu recunosc că am luat revista Tomis for granted...nu am dat niciodată bani pe ea. Era nefiresc de mult pentru bugetul meu. O citeam de împrumut, tot de la cineva care nu dădea (mereu) bani pe ea sau o citeam pe net. Îmi asum partea de vină pentru faptul că acum revista Tomis a luat o pauză.

Iar asta e valabil în mai multe domenii ale culturii. De câte ori au spus constănţenii "ne întâlnim în faţa Muzeului de Artă Populară" şi de câte ori au spus "ne întâlnim la Famous"? Same shit(place)!

Mă întorc la revista Tomis. Publicaţiile au oportunitatea sau dacă e prea mult spus, capacitatea de a se autofinanţa. Dar nu cred că aş paria pe Tomis că poate face asta. Discutam cu Andreea şi vroiam să discut cu Dan, dar we never got the chance, că Tomis nu e 100% ceea ce aş numi publicaţie de cultură. E adevărat că eu sunt destul de convervatoare şi am standarde de stil uşor perimate pentru vremurile actuale, dar chiar şi aşa Tomis, oricât de snob ar suna asta, pentru prestigiul şi istoria sa ar fi putut fi ceva mai elitistă.

Făcând o paranteză, îmi vine în minte exemplu Muzeului de Artă din Constanţa. Este, probabil, singura instituţie de cultură care nu îşi doarme somnul de frumuseţe aşteptând cine ştie ce prinţ pe cine ştie ce rasă de cal alb, roşu, portocaliu, alb-albastru (ce urât am zis). Şi cred că succesul MACt., desigur, atât cît e el, se datorează într-o proporţie uriaşă managerului său, doamna Doina Păuleanu. Poate de astfel de figuri competente ar fi avut sau ar avea nevoie şi revista Tomis şi celelalte instituţii de cultură din Constanţa.

Recitind ultima frază, nu pot să nu mă gândesc la Biblioteca Judeţeană I.N. Roman, care, la rândul său, nu o duce prea bine în prezent. Acolo nu pot afirma cu toată gura sau cu toată convingerea că echipa managerială nu şi-a probat competenţa. La biblioteca judeţeană s-au făcut destul de multe îmbunătăţiri ale calităţii serviciilor destinate utilizatorilor, dar la fel, nu e ca şi când zilnic, acolo se formau cozi interminabile de persoane care ardeau de nerăbdare să ... Dumnezeu ştie ce...
Sincer, mi-a venit să vărs când am auzit o persoană pe care o cunosc suficient de bine încât să ştiu că nu calcă pragurile niciunei biblioteci, alta decât a sa personală, spunând că este afectată de faptul că o parte din personalul Bibliotecii Judeţene se află în şomaj tehnic. Dar o astfel de afirmaţie dădea bine la conturarea imaginii sale de persoană intelectuală.

Concluzionez prin a spune că în loc să ne plângem că vai ce oameni răi ne conduc şi ce persecutaţi cultural suntem de nu ştiu ce staff colorat politic în culorile curcubeului, am putea să ne canalizăm energia cerând cultură şi refuzând cu mai multă vehemenţă produsele de calitate îndoielnică ce ne sunt oferite din abundenţă. Toţi râdem de cât de proastă e Sexy nu ştiu cine, dar nu e îngrijorător şi faptul că toţi ştim cine e respectiva şi cam cu ce se ocupă?
Nu mi se pare firesc faptul că unii (extrem de mulţi) acuză televiziunile comerciale că oferă numai materiale frumos ambalate, dar goale de conţinut şi ne scuzăm cu toţii că nu avem de unde alege şi din nou, ce entităţi rău-voitoare sunt televiziunile comerciale. Produsele media de calitate îndoielnică există pentru că noi le înghiţim pe nemestecate şi ar trebui să fim conştienţi de faptul că formula câştigătoare nu trebuie schimbată. Publicul determină ceea ce i se va oferi. Dacă nu ştiu ce gen de circ televizat nu ar produce audienţe astronomice, el nu ar mai exista în peisaj. Dacă un concert simfonic nu ar duce audienţa sub nivelul mării, am vedea astfel de producţii mai des de o dată pe an la televizor.

În prezent, eu mă declar fanul televiziunii publice din România. TVRul e absolut genial prin calitatea producţiilor sale. Dar pe sistemul împăratului roman care spunea despre Iisus că nu poate fi perfect tocmai prin prisma faptului că nu posedă defecte, aşa nici programele TVR nu pot fi fără cusur din moment ce le lipseşte cu desăvârşire pornografia de orice fel.