November 07, 2011

draf03

Seară de seară, citesc cu jind ce mai scriu alţii şi sorb cu real nesaţ exprienţe cotidiene străine şi recitesc un text de mai multe ori încercând să înţeleg, încercând să mă regăsesc (poate aşa  nu mă voi mai simţi singură).
Am spus cu jind pentru că eu nu mă pricep să scriu. Din nou m-am amăgit, dar pare-se că am creierul ambalat în vid şi zilnic îmi croiesc drum printre frustrări. Nu-mi pasă ce crezi tu despre asta.
Am descoperit că sfaturile sunt o invenţie inutilă.
Nu mai ştiu cum e corect. Nu mai ştiu  nimic. De fapt ştiu doar că vreau să plec. De ce o fi asta imposibil? Cine decide timpul potrivit?
Odată am zis „gata”, am stins luminile şi m-am cărat acasă, dar apoi m-am întors, am aprins lumina şi ... ah! Asta numai pentru că am luat în seamă sfaturile. Nu trebuie să mă uit niciodată în urmă.
Urăsc alarma de dimineaţă, îmi urăsc telefoanele, urăsc toţi bărbaţii...
De fapt hai s-o luăm altfel, mai jos voi face o listă cu lucrurile bune care mi s-au întâmplat:
-
-
-
-
-
-
-
-