November 06, 2011

draft02



Am aruncat câteva pietricele, dar adevărul e că (încă) nu merge. Nu pot să scriu, nu mai ştiu deloc cuvinte. Am vreo două maxim şase cărţi începute de mai bine de un an plus o listă maaaare de „lecturi obligatorii”. Ce-am mai citit din noiembrie trecut până acum? Uhm... ştiri. Umblu cu o carte în geantă, una pe care mă încăpăţânez s-o termin de citit până... până când?
În fiecare seară, after work, stau ore întregi şi număr virgulele altora şi parcă nu lipseşte nimic. Ce pot să fac eu acum decât să iau un puzzle gata făcut, să-l desfac şi să-l recompun? Nimic nou sub soare.

Visez cu ochii deschişi că lucrarea mea de dizertaţie se va scrie singură şi mă va scuti să repet istoria cu statul în noaptea dinaintea predării să... scriu.

Cuvinte-le nu se m-ai le-agă. (Dacă s-or fi închegat pe bune vreodată...).
E atât de linişte când stai ascuns şi cumva am căpătat un zâmbet de care nu mai reuşesc să scap.
Şi am pierdut multe pe drum şi am rupt bandajul de pe o rană şi am zâmbit larg de durere şi sunt pliiiiină de răni din astea. :))))

[Au început să iasă şobolanii]