November 15, 2011


Imaginează-ţi o pânză relativ măricică, destul de veche, deloc îngălbenită. Tragi de ea şi se destramă... siiiimplu, uşoooor... ia uite, acum ai în mână două bucăţi din pânza aia.


Serios, întâi începe să-ţi plouă, apoi ai coşmaruri, după aia încep să se uite la tine cu sprânceana ridicată ... şi totul se destramă, simplu, uşor... viaţa ta nu mai pare altceva decât o căsuţă din paie...  


Cum faci să începi, în mijlocul tornadei, să cari cărămizi şi să zideşti pereţi? Cum?! Eu aproape am împietrit de frică 



(n-are punct, pentru că nu s-a terminat)