December 28, 2011

A cincea cafea nu o beau, o miros, o las să se răcească în cana ei de-un kilogram, o gust din cînd în cînd, renunț… mă doare în dreptul inimii, mă apasă. Recitesc, cuprind cu palma, dînd pagină după pagină, suprafața rotundă a cănii, o iau de toartă, mă prefac doar că o ridic spre gură. Dacă autorul mă captivează, uit de cafea pînă seara, tîrziu… și iau, desigur, un somnifer, chiar două, înainte de-a mă culca. (Emil Brumaru)

courtesy of Verde Ursuz