February 22, 2012

Nu sunt rasistă, nici nu practic discriminarea de performanţă, însă astăzi vreau să scriu despre ţigani. Mai precis, vreau să scriu despre motivul pentru care urăsc ţiganii. Nu exagerez deloc folosind cuvinte tari precum „urăsc”, deoarece am depăşit de mult pragurile lui „nu suport”, „mă deranjează” etc.

Treaba e simplă: tot ce-mi doresc este să pot merge liniştită, oricând, la orice oră, pe oriunde, în oraşul în care trăiesc (şi în ţara în care trăiesc), fără să fiu agasată în orice fel de ţigani.

Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să merg pe stradă sau să mă aflu într-un mijloc de transport în comun şi să am câte o divergenţă cu vreun cerşetor ţigan. Firul poveştii e mai mereu acelaşi: ei te abordează pentru a-ţi cere bani, tu îi ignori, iar ei se bagă efectiv în sufletul tău, te ating, te împing, te trag de haine... Nu mi se pare deloc normal, motiv pentru care n-aş ezita o secundă înainte de a-i gaza de toţi ţiganii, împreună cu toţi cretinii care susţin că „şi ei sunt oameni ca şi noi”, dar când văd că un ţigan se ia de tine pe stradă, nu ar mişca un deget să te ajute – probabil li se pare normal ce ţi se întâmplă şi sunt un pic geloşi că nu au şi ei parte de asta.

Ţiganii, pentru mine, nu sunt altceva decât o specie de primată un pic mai evoluată şi cu porniri violente îngrijorătoare. Nu mă feresc deloc de cuvinte. Cine nu e de acord cu mine, cel mai probabil n-a avut de-a face cu ţiganii în viaţa lui. Ideea de politically correctness n-are ce căuta în discuţia asta, întrucât, a fi politically correct în ceea ce priveşte ţiganii, ar fi total nerealist.

Nu pot tolera şi nu pot trece cu vederea faptul că e posibil să ies pe stradă îmbrăcată în fustă şi un ţigan va încerca să-mi ridice fusta, e la fel de posibil să mă întorc de la cumpărături spre casă şi să dau de un grup de cerşetori ţigani care-mi cer bani, şi pentru că refuz ei mă lovesc cu pietre, la ora 14:00!!! în centrul Constanţei, pe o stradă intens circulată. Nu vreau să mai fiu obligată să suport niciun cerşetor în autobuz când mă deplasez din punctul A în punctul B. Cerşetor care, pentru că nu vreau să-i dau bani, începe să-mi tragă de geantă şi apoi încearcă să mă împiedice să cobor din autobuz, timp în care toţi ceilalţi călători din autobuzul arhiplin, stau şi asistă nepăsători. Cel mai probabil, ceilalţi solidarizează cu ţiganul, ci sunt pur şi simplu mulţumiţi că li se întâmplă lor. În locul lor, aş reacţiona cu tot atâta indiferenţă, căci nu te pui cu animalele.

Însă oricui i se par normale lucrurile pe care le-am enumerat mai sus, cu siguranţă are probleme psihice.

Din punctul meu de vedere, ţiganii nu sunt capabili să fie integraţi în societate. Nu reprezintă altceva decât o cauză pierdută. Însăşi natura lor, materialul lor genetic, trebuie să conţină ceva mutaţii pe undeva, pentru că altfel nu-mi pot explica de ce majoritatea ţiganilor întrunesc aproape maximul de defecte pe care un om le poate avea.

Nu mă pot gândi la o soluţie de elimina problema (dimininua nu e de ajuns), decât ca toţi ţiganii să fie exterminaţi. Ani la rând am încercat să înţeleg, să-i înţeleg, însă mă depăşeşte total. N-am ajuns la altă concluzie, decât cea de mai sus, că sunt pur şi simplu defecţi genetic.

Nu mi se pare corect şi firesc să-mi fie teamă să merg pe stradă prin oraşul în care locuiesc. Prezenţa lor în comunitate, mi se pare că-mi ştirbeşte din libertatea de mişcare. Sunt convinsă că multora li se pare insesizabil acest aspect şi îşi închipuie că vorbesc probabil de un drob de sare, însă... look around you.