September 11, 2012

That awkward moment when...

Ai în jur nişte persoane foarte apropiate, cel puţin după anumite criterii sociale şi antropologice (?!), dar ele te tratează mai mereu fără respect. La început nu observi precis, apoi treci cu vederea pentru că există între voi conexiuni mai puternice decât atitudinea...

Într-un final, când deja duci în spate un sac de frustrări grele ca nişte pietre de moară, începi, poate, să-ţi pui întrebări. E vina ta pentru cum te-ai comportat de-a lungul timpului? Sigur, poţi blama răceala ta din suflet şi poţi începe a crede că asta e sursa tuturor relelor din viaţa ta. Te întrebi dacă nu cumva e loc de mai multă toleranţă din partea ta, căci oamenii au problemele lor şi trebuie înţeleşi.

Laşi să treacă zile, luni... iar dacă sufletul tău ar fi un copac, te-ai vedea nevoit, din când în când, să-i smulgi crengile uscate... mai mari şi mai grele. Pe măsură ce le îndepărtezi ştii că dăunătorii n-au dispărut, că vor afecta poate mai mult.

* * *
Finalul e întotdeauna surprinzător şi diferit pentru toată lumea. E=mc2