October 06, 2016

Mă uit la „Bravo, ai stil“

Mi se pare că a trecut o veşnicie de când nu am mai postat nimic aici. E din cauză că viaţa mea a redevenit haotică în ultima vreme. So disappointing, so frustrating... but I need to get over it. 

Între timp, la Kanal D, a început „Bravo, ai stil“, un aşa-zis reality-show după un format importat din Turcia unde o gaşcă de fete joacă dress-up.

Din juriul competiţiei fac parte Iulia Albu (meh!), Maurice Munteanu (să zicem...) şi..., pentru că nu ai asocia stilul nici într-un milion de ani cu altcineva..., Raluca Bădulescuuuuu! Da, serios, regina enimălprintului, cu vocea dogită de tutun şi băutură te învaţă cum să fii stilată, fetitz! Când am început să mă uit la emisiune prima dată mi-am spus: „Păi da, Raluca Bădulescu, pentru că Dumnezeu le-a dat-o americanilor pe Donatella Versace“.

Au trecut şase săptămâni cred de când mă uit la emisiune. Îmi place. Am trecut şi peste toate prejudecăţile pe care le aveam în legătură cu juraţii ori concurentele. Deşi, în a şasea săptămână, după şase eliminări, nu înţeleg de ce Andreea, sau cum îmi place mie s-o numesc „Smărăndiţa Popii din Zărneşti“ este încă în competiţie???!!!


Să ne înţelegem. Formatul încurajează stilul; care nu e dat nici de dimensiunea contului din bancă, nici de etichetele de pe haine etc. Stilul înseamnă bun gust adaptat oricărui buget, decenţă, demnitate şi mai presus de orice atitudine. Buuun. Aici vine partea cea mai amuzantă. Eu sunt o persoană care ţine foarte mult la maniere (aşa am fost crescută - thank my mom for that) şi mi se pare că o doamnă stilată are în primul rând maniere! La Bravo, ai stil toate sunt nişte păpuşele, îmbrăcate care mai de care mai elegant, mai extravagant, mai funky, mai de la Kaya (Andreea!!!) însă când deschid gura toate confundă atitudinea cu mahalagismul.

Toate se vor nişte doamne asumate, însă tot ce par să-şi asume e ridicatul poalelor în cap oricând, oriunde şi ori de câte ori ar fi nevoie.

Am uitat să menţionez faptul că premiul competiţiei constă într-o sumă de bani şi o carieră (hai să zicem un post) de prezentatoare în Kanal D. Eu, ca absolventă de jurnalism şi cu ceva experienţă în televiziune, ştiu cam cum ar trebui să fie profilul unei femei care apare pe sticlă. În acest context, mă tem că tot ce pot câştiga fetele astea în viaţa lor este un concurs care să se numească „Bravo, ai haine“.

Mai departe. Emisiunea e prezentată de Ilinca Vandici. Regina gafelor gramaticale, if you ask me. Şi mă amuză teribil s-o văd cum le corectează uneori cu un aer de superioritate pe concurentele care din cauza debitului crescut se exprimă uşor agramat. Ea!!!! Ilinca „Dragele mele“ Vandici! Ea, care nu ar putea face un acord de gen nici dacă viaţa ei ar depinde asta - „Concurenta a cărui stil“!!! Dar las-o că are dicţie şi corp lucrat la sală. E sigură pe ea şi simţul umorului nu are oricum nicio legătură cu a fi o persoană matură. Ce? Urmăriţi-o şi voi.

Să mai zic şi de bine? Păi, după şase săptămâni de competiţie, cred că mi-ar plăcea să rămân blocată în lift cu Maurice Munteanu şi să disecăm profilul psihologic al Olguţei din La Medeleni.

În altă ordine de idei... rolul avocatului diavolului în emisiune e asumat de Răzvan Ciobanu. Răzvan Ciobanu e gay. Such a waste, mai ales de când a slăbit un miliard de kile şi şi-a mărit buzele.


Cam atât. Şi cum ar spune Maurice pe blogul lui... Tschuss!